Nu am cuvinte...

Acum aproape 4 luni am primit  un semn, stiu ca suna ciudat, dar simt ca a fost un semn... stiu ca a fost un semn. Un mesaj pe care nu credeam ca`l vei transforma in ceva atata de minunat. Iti mulţumesc ca existi, nu e pentru prima oara cand o spun. Nu ma indoiesc ca ma ajuti, ca esti alaturi de mine si iti multumesc din tot sufletul in gandul meu in fiecare seara si acum iti multumesc si aici, marturie virtuala, în scris, marturie spirituala si fizica.

 Am incercat sa simt pace si am reusit pentru ca mi`ai dat atatea motive fara de care n`as putea trai cum o fac acum si poate cel mai important, mi`ai dat Speranta. Am Speranţa ca o sa trec  peste tot ce s`a petrecut, peste lacrimi, razboaie cu mine insami si atatea care m`au acaparat fara rost, care m`au lasat pur si simplu fara suflare, fara simtire, credeam ca st amortita, ca n`am sa mai iubesc vreodata. M`am zbatut fara rost, am fost atat de incapatanata pentru cineva care a primit de la mine de un milion de ori mai multe decat a daruit. Tu esti alaturi de mine acum (asa cum ai fost mereu) si stiu ca o sa dai un rost vietii mele daca vrei cu adevarat. Si vreau sa cred k tu chiar vrei, asa ca o sa fac tot ce imi sta în puteri sa profit de uşile pe care mi le deschizi.♥